Rezumat: De la ocupaţia rusă la domnia lui Alexandru D. Ghica. Caracteristicile unei tranziţii politice. Desemnarea domnilor Moldovei şi Ţării Româneşti i-a pus pe oficialii ruşi în faţa unor serioase dileme, fie că este vorba de diriguitorii politicii externe a Imperiului, fie de conducătorii administraţiei de ocupaţie. În cele din urmă, a fost adoptată o soluţie – selectarea domnilor de către Poartă dintr-o listă scurtă de candidaţi propusă de Rusia – în accord cu interesele strategice ale Rusiei relative la Imperiul otoman în anbamblu şi în pofida propunerilor lui Pavel Kiselev ca ocupaţia să fie prelungită sau ca, într-o fază de tranziţie, administraţia civilă a domnilor să funcţioneze în paralel cu o administraţie militară rusească. Selectarea lui Alexandru Dimitrie Ghica drept candidat principal pentru Ţara Românească şi rapida sa învestire de către sultan au mai multe explicaţii, între care profilul său politic convenabil pentru ambele Puteri, activitatea sa ca ministru şi şef al miliţiei pământene, relaţia personală cu Pavel Kiselev şi accesul la sumele de bani necesare cheltuielilor impuse de învestirea sa la Constantinopol. Cu toate acestea, prestigiul politic insuficient de pronunţat în raport cu marile familii boiereşti din ţară, imaginea sa de principe supus voinţei ruseşti, abil utilizată de adversari, şi marile datorii acumulate, pe care nu le-a putut plăti fără să genereze câteva răsunătoare scandaluri financiare legate de arendarea veniturilor statului au fost de natură a anunţa criza politică din anii următori, succesul opoziţiei în a-i submina regimul şi, în cele din urmă, destituirea sa după doar opt ani de domnie.

Cuvinte cheie: Regimul regulamentar, Pavel Kiselev, investitură domnească, Alexandru Dimitrie Ghica, datorii financiare