ISTORIC STUDIA BIOETHICA

EDITORIAL:

Se perpetuează, în aceste vremi de libertate, clişeul potrivit căruia se crede că poziţiile canonic bisericeşti cu privire la viaţă şi cele detaşate de cercetarea ştiinţifică sunt diametral opuse, ireconciliabile, de aceea nu mai poate exista / fi vorba despre un dialog în acest sectorial al existenţei umane. Cu toate acestea, cu tot conservatorismul Bisericii creştine, slujirea bisericii este caracterizată tocmai de această dominantă a ei, de dialog. Dialogicitatea este caracterul sau caracteristica profundă a fiinţei umane care face ca aceasta să se realizeze / reveleze ca persoană şi nu ca individ. Dacă această caracteristică a slujirii este una fundamentală atunci nu mai poate fi vorba decât de un conservatorism relativ şi nu de unul absolut care ar condamna slujirea la individualizare. În spiritul acestei idei, determinaţi de faptul că mediul creştin românesc trebuie să-şi reformuleze intervenţiile diaconale concrete în social s-a demarat în sânul Bisericii Ortodoxe Române o activitate consultativă mixtă (cler şi medici) menită să formuleze şi să exprime poziţia creştină şi interacţia sa cu poziţia medicală în cazul unor situaţii medicale care solicită un demers şi o relevare morală / etică. Aşa s-au născut comisiile de bioetică ale BOR. Dar, pe drept cuvânt, se observă cu multă uşurinţă că accentul cade pe evaluarea moralităţii actului medical şi doar în plan secund se poate observa tendinţa fixării unui nou mod de comunicare între cele două segmente ale slujirii vieţii. Observând toate acestea şi fiind conştienţi de faptul că lumea universitară are în responsabilităţile sale fireşti crearea elementelor concrete de implicare în social am iniţiat o suită de acţiuni ştiinţifice de anvergură naţională şi internaţională menite să fixeze elementele de debut pentru identificarea unui limbaj de comunicare a martiriei creştine, accesibil şi inteligibil în contemporaneitate. În acest sens am lansat tema Apologeticii creştine – un nou mod de realizare specific mileniului trei şi spaţiului european şi mondial multicultural sau Bioetică şi teologie – interacţii, specificităţi şi perspective dialogice concrete. În urma celei de a doua reuniuni ştiinţifice internaţionale s-a decis organizarea unei Societăţi de Bioetică şi Teologie care să ofere cadrul de dezbatere şi decantare a elementelor specifice şi necesare elaborării Doctrinei sociale a Bisericii Ortodoxe Române. Acestei iniţiative i-a urmat accentul expres exprimat de dl. preşedinte Andrei Marga prin care se evidenţia necesitatea organizării unui Centru de Bioetică la nivelul Universităţii Babeş-Bolyai. Fapt care se consfinţeşte azi prin inaugurarea sediului şi lansarea revistei Centrului de Bioetică şi Teologie.
Dar de ce Bioetică şi Teologie? Nu riscăm să intrăm în acea zonă de imposibilitate de dialog? Am introdus şi numele de Teologie deoarece în cadrul Centrului, dar mai întâi în cadrul Universităţii noastre există patru Facultăţi de Teologie şi un Institut de Iudaistică care şi-au afirmat dorinţa de a susţine activ lucrările acestui centru de cercetare. De aceea unul dintre obiectivele primare ale activităţii Centrului de Bioetică va fi acela de fixare a modalităţilor şi limbajului de comunicare între zona specific ştiinţifică şi cea teologică, ştiut fiind faptul că şi teologia este un sectorial care are ca prim plan al slujirii viaţa, atât în componenta sa biologică cât şi în extensiunea sa spirituală şi veşnică. Centrul va fi, aşadar, un for de dialog academic şi acurat pedagogic între cele două structuri ale slujirii şi studierii vieţii în sensul îmbunătăţirii şi prezervării acesteia. Includerea acestei componente teologice nu doreşte, ca prin activităţile ei, cercetarea din cadrul Centrului să se substituie Comisiilor bisericeşti existente, ci să comunice acestora poziţiile şi elementele tehnice necesare fixării poziţiei Bisericii faţă de aceste probleme, fără ca să producă vreo lezare a autonomiei Bisericilor. În fapt, Facultăţile de Teologie sunt slujitoarele Bisericii, deci sunt în relaţie organică cu structurile eclesiale pe care le deservesc şi în această situaţie ele nu exprimă prin profesorii lor decât poziţia canonică a Bisericii lor. Dar, ca structuri academice, ele trebuie să creeze un impact social-misionar concret şi astfel trebuie să fie în contact cu toate problematicile contemporane şi să ofere Bisericii soluţii şi metode de abordare şi solvare ale acestora. Iată motivul pentru care credem că este binevenit acest complement teologic care prin ceea ce slujeşte şi învaţă poate relansa integralitatea conceptului de bios, adică poate să relanseze înţelegerea lui nu numai sub relevanţa sa biologică, ci şi sub cea teologică şi teleologică. Acolo unde nu va exista unitate de expresie şi de înţelegere fiecare parte îşi va preciza poziţia urmând ca în timp subiectul, odată cu acumulările de noi perspective de înţelegere, să se repună în dezbatere, fără ca acest fapt să producă atomizarea părţilor.

Pr. Ioan Chirilă, Ph.D., UBB Cluj-Napoca