| |
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary
The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|
| |
Abstract: Liturghie şi culturi. Încă de la începuturile creştinismului au existat mai multe forme ale Liturghiei, determinate nu de diferenţe confesionale, ci de specificităţi culturale. Existau atunci variante ale Liturghiei aproape în fiecare metropolă, grupându-se în jurul sediilor patriarhale în ceea ce autorul numeşte “familii liturgice”. Alexandria, Antiohia sau Roma au fost centrele unor astfel de “familii”. Ele constituie un exemplu, foarte util astăzi, de inculturare, mai ales prin cazul Siriei, a cărei parte occidentală, inclusă în Imperiul Bizantin, slujea Liturgia în greacă, în timp ce partea orientală slujea în siriacă. Dialogul ecumenic, mai crede autorul, poate trage foloase şi din înţelegerea tradiţiilor, divergente în Apus şi Răsărit, cu privire la misterul iniţierii creştine. În Biserica primară Botezul, Mirungerea şi Euharistia se administrau împreună, de către episcopul care conducea o Biserică locală. Fragmentarea Bisericii locale, prin înmulţirea parohiilor, a dus la formarea a două tradiţii diferite: în Răsărit cele trei Taine s-au administrat în continuare împreună, dar cu săvârşirea Mirungerii nu de către episcop, ci de către preot. În Apus în continuare sarcina a rămas episcopului, dar s-a amânat din motive practice, separându-se de Botez. Secolul XII a adus apoi şi separarea Euharistiei. Astfel, practica occidentală poate fi asimilată unei tradiţii lucanice, pentru care Învierea şi Cincizecimea sînt etalate în timp, iar cea orientală tradiţiei ioaneice, pentru care Hristos a suflat Sfântul Duh asupra apostolilor în chiar ziua Învierii. |
|
