| |
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary
The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|
| |
Abstract: Profetism şi simbolism în Apocalipsă. Articolul cuprinde
textul comunicării susţinute în cadrul simpozionului internaţional Prophetism in
the Old and New Testament organizat, în perioada 19-21 octombrie 2006, de
Centrul de Studii Biblice, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Exegeza Apocalipsei nu este diferită de cea a oricărui text din Noul Testament.
O analiză corectă implică a sesiza ceea ce autorul cărţii dorea să comunice
destinatarilor săi şi a recunoaşte formele de limbaj şi gândire folosite. În acest
sens, comunicarea de faţă are drept scop reliefarea caracteristicilor cele mai
importante ale genului literar al Apocalipsei, cu referiri directe la profetism şi
simbolism.
Este dificil să definim exact unde se situează graniţa dintre genul apocaliptic şi
genul profetic, dat fiind faptul că genul apocaliptic vine în continuarea genului
profetic. Profeţii din vechime înţelegeau revelaţiile divine şi le transmiteau
poporului în viu grai, în timp ce autorul unei apocalipse primeşte revelaţiile
sub forma unor viziuni pe care el le consemnează într-o carte. Vizionarul din
Apocalipsă, în stare de extaz sau în vis, ajunge în al şaptelea cer, unde vălul ce
ascunde tainele privitoare la umanitate dispare treptat. Tainele pe care
Dumnezeu le descoperă sunt transmise apoi discipolilor întru încurajarea
comunităţii ecleziale greu încercată de persecuţii. Dar viziunile nu sunt
importante pentru ele însele, ci pentru încărcătura lor simbolică. Într-o lucrare
apocaliptică aproape totul are valoare simbolică.
Prezenţa limbajului simbolic transformă în eşec orice tentativă de interpretare
literală a Apocalipsei. Scopul autorului nu este acela de a descrie o derulare
cronologică a evenimentelor, ci de a vesti, în registrul istoriei umanităţii,
victoria lui Dumnezeu asupra răului şi asupra diavolului. Această victorie
poate fi percepută prin intermediul simbolismului liturgic de factură creştină.
Profeţia lui Ioan se situează în prelungirea Vechiului Testament pe care ea îl
împlineşte mulţumită venirii lui Cristos. Inspirându-se din mai multe lucrări
ale Vechiului Testament, autorul Apocalipsei nu le preia temele în mod literal,
ci merge la esenţă, explicând vechile profeţii în funcţie de împrejurările
istorice ale secolului I creştin. În acest sens, Apocalipsa îşi dovedeşte din plin
originalitatea sa. |
|
