Rezumat: “Scriu scrisoarea aceasta numai ca să știi”: deixisul social în scrisori românești și portugheze din Marele Război. Articolul analizează folosirea formelor de adresare în scrisori din Primul Război Mondial redactate de soldați români și portughezi, cu scopul de a compara configurarea discursivă a distanței interlocutive (Carreira 1997) în cele două limbi. Analiza bazată pe corpusuri online și tipărite arată asemănări sistematice între cele două limbi în ce privește formele nominale de adresare: folosirea frecventă a mărcilor de intensitate (posesive, adjective calificative, forme vocative, diminutive) pentru exprimarea afecțiunii față de destinatari. Sunt însă diferențe în folosirea formelor pronominale de adresare. Relațiile dintre părinți și fii sunt construite asimetric în ambele culturi, ceea ce se reflectă în folosirea pronumelor intermediare você și dumneata. Însă în corespondența dintre soți, este folosit doar pronumele tu în portugheză, în timp ce în română se folosesc pronumele tu și dumneata. În corespondența dintre prieteni sau colegi sunt diferențe: doar pronumele tu este folosit în portugheză, în timp ce în română este o alternanță între tu și dumneata. Ca o concluzie generală, acest studiu arată că distanța interlocutivă era mai mare în română decât în portugheză la începutul secolulul XX.

Cuvinte-cheie: forme de adresare în portugheză; forme de adresare în română, scriere epistolară; scrisori de război; Primul Război Mondial