AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: CRISTINA PETRESCU.
DOI: 10.24193/subbphilo.2017.4.12
Published Online: 2017-12-15
Published Print: 2017-12-29
pp. 151-158
FULL PDF
Heteronimie și sinceritate în crearea primului Fradique Mendes. „Poetul tricefal” Carlos Fradique Mendes, creaţie colectivă a Generaţiei de la 1870 şi recipient al idealurilor acestei generaţii, s-a înfăţişat literaturii portugheze ca un proiect heteronimic inedit. Părinţii săi, Eça de Queirós, Antero de Quental şi Jaime Batalha Reis au insuflat acestui homuncul literar şi ideologic nu numai principiile morale şi estetice ale satanismului baudelairian şi apetenţa pentru perfecţiune a dandismului, ci şi plurivalenţa jocului identitar ce a făcut din Fradique Mendes cel dintâi actor al unei interminabile saga a invizibilităţii. Creatorii săi au reuşit, în ciuda acestei complexităţi şi a abordării diferite a procesului de creaţie şi depersonalizare, să ofere un contur vizibil celui dintâi proiect de heteronimie colectivă, proiectând, astfel, universurile dialogice ale modernismului portughez.
Cuvinte-cheie: heteronimie, sinceritate, Fradique Mendes, Eça de Queirós, Antero de Quental, Jaime Batalha Reis.
Referências bibliográficas:
Agualusa, J. E. (2008). Nação Crioula. Lisboa: Dom Quixote.
Fernandes, J.P. (2002). Autobiografia de Carlos Fradique Mendes. Lisboa: Editorial Notícias.
Fialho I. et al (2013). A Morte do Diabo. Lisboa: Caminho.
Neto, F.S. (2013). Dandismo e Intertextualidade n’A Correspondência de Fradique Mendes. Lisboa: INCM.
Pessoa, F. (2007). Prosa Íntima e de Autoconhecimento. Lisboa: Assírio & Alvim.
Piedade, A.N. (2003). Fradiquismo e Modernidade no Último Eça. Lisboa: INCM.
Queiroz, Eça de (s.d.). A Correspondência de Fradique Mendes. Lisboa: Livros do Brasil.
Reis, C. (1999). Estudos Queirosianos, Ensaios sobre Eça de Queirós e a sua Obra. Lisboa: Editorial Presença.
Saraiva, A.J. & Óscar, L. (1976). História da Literatura Portuguesa. Porto: Porto Editora.
Serrão, J. (1985). O Primeiro Fradique Mendes. Livros Horizonte: Lisboa.
Silveira, P. de, (1973). Carlos Fradique Mendes. Versos. Lisboa: Edições 70.
Simões, G. (1987). Vida e Obra de Fernando Pessoa. Lisboa: Dom Quixote.
Venâncio, F. (1999). Os Esquemas de Fradique. Lisboa: Grifo.
