REZUMAT. Traiectoria sentimentală a grădinii pitorești de la Moulin Joly a lui Claude-Henri Watelet. „Essai sur les jardins” („Eseu despre grădini“), publicat în 1774 și semnat de Claude-Henri Watelet, este primul tratat despre grădini scris în limba franceză care ia parte la dezbaterea despre grădinile pitorești de la acea vreme, dezbatere care a început în Anglia odată cu apariția în anul 1748, la Stow, a tratatului “A Dialogue Upon the Gardens” („Dialog despre grădini“) semnat de William Gilpin. Textul lui Gilpin poate fi descris ca un tur prin mai multe grădini și ia forma unui dialog în care sunt enunțate principiile estetice ale pitorescului, propunând astfel o abordare formalistă asupra aprecierii estetice a peisajelor. Acesta marchează momentul în care literatura despre grădini începe să se preocupe mai mult de modul în care grădina este percepută vizual de vizitatorii săi, în defavoarea intenției peisagistice. „Eseul despre grădini“ al lui Watelet este reprezentativ pentru tratatele despre grădini din cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, care propun cititorului o călătorie textuală și adesea sentimentală printr-un peisaj pitoresc bogat în diferite senzații, fie că este vorba de o scurtă plimbare prin grădină sau de traversarea unei ape cu vaporul, ca în textul lui Watelet. El descrie domeniul incipient al peisagisticii și îl reprezintă ca fiind populat de artiști, poeți, arhitecți și proiectanți, care concep grădinile ca pe niște picturi și reprezintă plimbarea prin grădină ca și când ar presupune o înlănțuire de tablouri aflate în perpetuă schimbare și mișcare. Rătăcirea prin grădina pitorească, ilustrată în proza ecfrastică a lui Watelet, poate fi traversată din nou și din nou, indiferent de constrângerile spațiale sau temporale. În „Eseul despre grădini“, Watelet traversează Sena cu vaporul, în drum spre Paris, unde descoperă cu totul întâmplător insula cu grădini pe care se va întinde viitoarea sa proprietate de la Moulin Joly. Privirea lui Watelet rătăcește prin peisajul pastoral care pare desprins din cu totul altă lume și se apleacă asupra viitoarei sale ferme, surprinzând astfel apele sale curgătoare și crângurile verzi, care, spre norocul său, erau scoase la vânzare. Un astfel de coup d’oeil, prin intermediul căruia tabloul volatil se imprimă instantaneu pe retină, îi oferă celui care vizitează grădina acces la propriul său subconștient, unde se întâlnește cu o gamă largă de emoții sugerate de imaginile, simbolismul și limbajul prin care comunică peisajul unei grădini.

Cuvinte-cheie: secolul al XVIII-lea, estetica pitorescului, sentimentalism, Claude-Henri Watelet, Moulin Joli.