| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Neologizarea vocabularului este un proces neîntrerupt. Pentru a ne convinge de această realitate este suficient să aruncăm o privire asupra tabloului constituirii în timp a structurii etimologice a vocabularului limbii române (MACREA, 1961). Continuitatea obiectivă a inovării lexicale cunoaşte însă perioade în care racordarea culturii româneşti la cea universală dobândeşte ritmuri mai intense. Contactele directe sau indirecte cu alte culturi se multiplică în timp şi inevitabil, se diversifică. Consecinţa firească, perpetuu iterată, este neliniştea straturilor sociale instruite cauzată de avalanşa cuvintelor străine. De aici derivă reacţia protestatară care, deşi uneori a fost şi rămâne exagerată, este parţial motivată de tradiţia lingvistică, împotriva neologismelor. De obicei, protestatarii au o atitudine ambiguă – evident neconştientizată - uitând că ei înşişi, în sfera proprie de activitate introduc neologismele necesare desfăşurării normale şi a viabilităţii aceste activităţi. Neologizarea nu constituie un proces omogen. El este obiectiv, dar un atare carecter nu împiedică gradualivarea procesului şi o selecţie a cuvintelor efectuată şi o selecţie a cuvintelor efectuată de vorbitorii limbii. Percepţia mobilităţii vocabularului este veche, dar cristalizarea şi teoretizarea ei ştiinţifică s-a conturat mai târziu şi se âmpleteşte cu procesul dezvoltării limbii literare şi cu activitatea de cultivare a acesteia. Continuarea sau istoricitatea preocupărilor legate de aspectele neologiei este surprinsă relativ coerent de o serie de cercetători (IVĂNESCU, 1980, 649 şi urm.), iar aspectele punctuale sunt comentate de toţi cei care au fost interesaţi de vocabularul limbii şi de evoluţia limbii române literare. În conformitate cu nivelul dezvoltării limbii literare din prima jumătate a secolului al XIX-lea, învăţaţii vremii erau preocupaţi cu precădere de aspectele privind adaptarea neologismelor străine. |
|
