Stilul, ca o categorie a muzicologiei, a fost studiat de către cercetători din diferite timpuri. Este o gamă largă de întrebări care prezintă interes. Problemele formării unui sistem de niveluri de stil au făcut în mod repetat obiectul cercetărilor științifice. Articolul este dedicat studiului surselor de informații științifice care iau în considerare principiile ierarhiei stilului, nivelurile individuale, naționale și importanța lor în sistemele superioare - stilul genurilor și epocilor. Pe baza cercetării opiniilor savanților în domeniul stilului muzical, se fac concluzii despre trăsăturile ierarhiei nivelurilor stilului, și dinamica formării lor. Stilul individual este dominant în formarea altor niveluri de stil, în special în stilurile genurilor și epocii. La baza problemei studiului stilului individual se află personalitatea compozitorului cu trăsăturile caracteristice operei individuale. Stilul național se formează pe baza factorilor sociali, a creativității naționale profesionale și a tradițiilor populare. Stilul național manifestă trăsăturile categoriei istorice, prin urmare, în timp capătă noi trăsături caracteristice. Stilul epocal este o coexistență complexă a culturilor muzicale naționale; subordonează stilurile genurilor. Astfel, studiul categoriei stilului, problemele sale teoretice, în special dinamica formării nivelurilor stilului, demonstrează actualitatea și necesitatea unei explorări ulterioare.

Cuvinte cheie: stil muzical, stil individual, stil național, gen, epocă.