Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Béla Bartók a fost primul etnomuzicolog care a pus în lumină faptul că melodiile de stil vechi prezintă anumite deosebiri dialectale. Particularităţile transilvănene ale melodiilor vechi au fost determinate mai întâi pe baza materialelor culese în Secuime şi în zona Călatei. Cercetările efectuate începând cu anii 1940 în satele din Centrul Transilvaniei de către László Lajtha şi Pál Járdányi au reliefat noi trăsături caracteristicice atât ale muzicii vocale cât şi ale muzicii instrumentale. Ei au descoperit melodii cu linii amplificate care s-au format în legătură cu muzica tradiţională de joc. Oszkár Dincsér a studiat formaţia muzicală compusă din vioară şi „gardon” întâlnită în câteva sate din Ciuc şi Ghimeş. Extinderea cercetărilor a dus la constatarea că aşa-zisele melodii psalmodice există numai în Transilvania şi Moldova. Cele mai multe melodii cunoscute în câte un singur ţinut se găsesc în Podişul Transilvănean şi în zona dintre Mureş şi Târnava Mică. Tot acolo, precum şi în valea Ghimeşului sunt frecvente melodiile cu ritm asimetric. Drept un semn al diferenţierii teritoriale poate fi apreciată împrejurarea că particularităţile transilvănene nu pot fi găsite pretutindeni.

Cuvinte cheie: trăsături arhaice, melodii de stil vechi, dialecte, melodii psalmodice, muzică instrumentală tradiţională, melodii cu linii amplificate, ritm asimetric.