| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Studiul își propune să prezinte câteva considerații pe marginea unui sector al cercetării științifice aproape inexistent înainte de 1989, istoria Bisericii Greco-Catolice românești. Liberalizarea scrisului istoric în România post-comunistă a creat un climat favorabil pentru relansarea cercetărilor de istoria bisericii și a vieții religioase și în acest context Biserica Română Unită a revenit ca o temă importantă pe agenda istoriografiei românești. Cercetarea istoriei Bisericii Greco-Catolice a presupus, în această perioadă, apelul la izvoare primare (fonduri de arhivă din țară și străinătate), precum și identificarea unor priorități tematice, cum ar fi: Unirea românilor din Transilvania cu Biserica Romei, personalități și instituții, relațiile Bisericii Greco-Catolice cu Sfântul Scaun și cu Biserica catolică de rit latin din Austro-Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, interzicerea acestei Biserici în 1948, anii prigoanei comuniste etc. La o privire de ansamblu asupra subiectului, se poate spune că avem de-a face cu trei tipuri de raportare la istoria Bisericii Greco-Catolice române: istoria academică, rezultat al studiilor și cercetărilor făcute de specialiști, istoria oficială, encomiastică, autoasumată de elite și de mediile clericale unite, o istorie polemică generată de un dialog dificil și de relațiile tensionate cu Biserica Ortodoxă, în anii tranziției post-comuniste.
Cuvinte-cheie: istoriografie, Biserica Greco-Catolică, identitate, confesiune, tranziție |
|
