Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA HISTORIA - Ediţia nr.1 din 2011  
         
  Articol:   UN SFÂNT PATRON OFFICIAL AL MOLDOVEI? SF. IOAN CEL NOU ŞI SEMNIFICAŢIA DINASTICĂ A CULTULUI SĂU ÎN SEC. XV-XVI.

Autori:  .
 
       
         
  Rezumat:  Articolul investighează evoluţia cultului dedicat Sf. Ioan cel Nou în Moldova în primele două secole ale existenţei sale, din perspectiva semnificaţiilor dinastice ce i-au fost atribuite. Instrumentalizată din iniaţivă voievodală, aducerea ceremonială a moaştelor sale la Suceava, în anul 1415, a echivalat practic cu canonizarea locală a sfântului, marcând puctul de pornire al venerării sale ca protector oficial al ţării, şi implicit al instituţiei domniei. Supunând unei analize comparative sursele textuale şi vizuale referitoare la implicarea directă a autorităţii politice în promovarea şi consoliodarea acestui cult, cercetarea scoate în evidenţă că abia începând cu mijlocul secolului al XVI-lea Ioan cel Nou a început să fie asumat în calitate de sfând protector al ţării. Aproape ignorat până atunci, cultul său nu fusese încurajat decât de către domni cu o puternică conştiiţă dinastică ca Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare sau Petru Rareş, ceea ce pare să indice o graduală asociere a Sf. Ioan cu dinastia conducătoare. Deşi investit cu semnificaţii politice încă de la adoptarea sa în Moldova, cultul Sf. Ioan cel Nou a fost exploatat din perspectivă dinastică abia către sfârşitul secolului al XVI-lea. Într-o perioadă când deţinerea tronului nu mai era rezervată exclusiv descendenţilor Bogdăneştilor, devoţiunea accentuată a unor voievozi cu defecţiuni dinastice pentru moaştele Sf. Ioan avea şi motivaţii politice, fiind menită să afirme legitimitatea succesiunii lor. Pentru aceşti ultimi domni preocupaţi de ideea continuităţii dinastice, asumarea şi promovarea ostentativă a cultului Sf. Ioan cel Nou par să fi fost eficiente în sensul legitimării dinastice.

Cuvinte cheie: Sf. Ioan cel Nou, sfântul protector al Moldovei, istoria sfinţilor, venerarea moaştelor, patronajul princiar, motivaţii dinastice
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă