| |
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary
The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|
| |
Abstract: Ortodoxia şi Europa. O abordare critică bazată pe istorie şi realitate. Viziune şi chemare: Predicare Evangheliei în Neapoli de către Sfântul Apostol Pavel este un eveniment important, atât pentru istoria Europei, constituindu-se într-un factor notabil în ceea ce priveşte alcătuirea continentului, cât şi pentru istoria creştinismului, fiind momentul cheie ce a marcat răspândirea Evangheliei din spaţiul Asiei către restul lumii. Alcătuirea Europei: Grecia, Roma, credinţa creştină: În procesul istorica al alcătuirii lumii europene limba greacă a marcat istoria spiritului european, în timp ce Roma a devenit un pod de spiritualitate care a condus în istorie popoarele europene. La baza culturii popoarelor europene au stat, de la bun început, trei mare dimensiuni: mesajul evanghelic, înţelepciunea elină şi organizarea socială romană. Ele reprezintă nu doar linia de pornire, ci şi substanţa adevărată a culturii europene. Vest şi est în Europa: Imperiul roman creştin unit s-a dezvoltat în două mari dimensiuni, creştinismul de vest şi creştinismul de est. Este important de amintit faptul că şi popoarele de la Răsărit sunt parte din cultura europeană. Părerea că popoarele ortodoxe din Europa de est ar aparţine unei societăţi care ar fi incompatibilă cu cultura şi mentalitatea occidentală este una arbitrară şi subiectivă, care nu ia în considerare adevărul istoric. În timp evoluţia diferită a celor două tipuri de creştinism a condus la schismă. Nici reformatorii, care au încercat o înnoirea a vieţii Bisericii, nu au reuşit să stabilească o comunicare directă cu lumea ortodoxă. Încercarea lor a rămas în final fără rezultat pentru că era bazată pe o ontologie individualistă, care ignora dimensiunea comunitară a creştinismului. Imaginea ortodoxiei la sfârşitul celui de-al doilea mileniu: În secolul al XIX ideea de universalitate a Bisericii şi-a pierdut importanţa, iar unitatea spirituală indivizibilă a poporului lui Dumnezeu a rămas la un nivel teoretic în cadrul Bisericilor autocefale nou create. În Balcani, naţionalitatea a devenit condiţia esenţială şi elementul definitoriu al autocefaliei. În contextul unei noi filosofii europene, care susţine unitatea şi depăşirea diferenţelor naţionale, Ortodoxia aduce cu sine o unitate multinaţională, o coeziune şi o credinţă omogenă, dar şi anumite dificultăţi care pot fi provocate de factorul etnic. Prezenţa contemporană a Ortodoxiei în Europa unită: Biserica Ortodoxă are azi, în epoca noii ordini, o posibilitate unică, ea poate cu ajutorul teologiei, antropologiei, cosmologiei şi eshatologiei ei să contribuie la configurarea viziunii postmoderne asupra lumii, oferind o soluţie creativă la impasul în care a ajuns lumea, condusă de modernismul european apusean. Misiunea Ortodoxiei în cadrul familiei popoarelor europene este să elibereze Europa apuseană de mentalitatea individualistă. Ortodoxul nu este o persoană autonomă, ci una care coexistă în Dumnezeu cu ceilalţi şi poartă pe umeri întreaga lume. Ortodoxia trebuie azi, în noua realitate europeană să îngăduie etosului filocalic să fie cunoscut, un etos îmbogăţit de dragoste faţă de Dumnezeu, faţă de semeni şi faţă de lume. |
|
