| |
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary
The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|
| |
Abstract: După cum admite chiar autorul, lucrarea este o revizuire a propriei teze de doctorat, apărută în 1987. Prin abordarea castelologiei ca specializare aparte a istoriografiei, aceasta reprezintă, fără nici un dubiu, un pas al alinierii istoriografiei româneşti la istoriografia europeană. Autorul afirmă că nu doreşte a da publicităţii un tratat, ci doar un volum de sinteză. El are totuşi marele merit de a fi primul care s-a ocupat la un mod serios de castelologie sistematică în România.
Lucrarea are şase părţi distincte: 1. Abordarea metodologică; 2. Castelarea Transilvaniei; 3. Polifuncţionalitatea fortificaţiilor; 4. Subiecte speciale; 5. Repertoriul fortificaţiilor şi 6. Anexe.
În prima parte istoricul clujean expune delimitările, izvoarele cercetării, istoriografia, terminologia şi metodologiile tematicii dezbătute. În partea secundă care, în mare, dă şi titlul lucrării, autorul tratează moştenirea antică, originea şi evoluţia fortificaţiilor de lemn şi pământ, cetăţile arpadiene şi cetăţile medievale clasice. Tratând construcţiile militare din secolele XIII-XIV, A. A. Rusu detaliază modul de construire al fortificaţiilor, elementele care constituiau o fortificaţie şi modul de amenajare.
“Subiectele speciale” ale lucrării sunt reprezentate de fortificaţiile “etnice” – cetăţile săseşti, cele secuieşti şi fortificaţiile medievale româneşti, care reprezentau particularităţi de caz în arhitectura militară a vremii. Cetăţile teutonilor şi ioaniţilor şi, de asemenea, bisericile fortificate reprezentau, la rândul lor, particularităţi arhitecturale militaro – ecleziastice. Autorul tratează şi fortificaţiile din exteriorul arcului carpatic: cetăţile moldovene primare, cetăţile polono – baltice, cetăţile din zona Severinului şi cele din nordul Ţării Româneşti; şi situaţia arhitecturii militare dobrogene, ca parte integrantă a inventarului fortificaţiilor de pe teritoriul României.
În partea a cincea, autorul analizează cronologia cetăţilor pe care le împarte în fortificaţii certe – al căror interval cronologic este cunoscut sigur; fortificaţii despre care se presupune că aparţin unui anumit interval cronologic; şi fortificaţii cărora li s-a atribuit în mod absolut fals un cadru temporal.
|
|
