| |
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary
The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|
| |
Abstract: Gulagul în constiinţa românească este primul volum dintr-un triptic dedicat istoriei sociale a comunismului de universitara Ruxandra Cesereanu. Celelalte două volume, unul despre tortură si ultimul dedicat trecerii în revistă a literaturii despre decembrie 1989 în România contribuie, împreună cu acesta, la consacrarea autoarei ca exeget al trecutului contemporan, analist al părţii de întuneric a comunismului, dar si a eliberării din chingile lui. În toate cele trei cărţi – dar si într-o a patra analiză, cea dedicată Imaginarului violent al românilor -, modalitatea iscodirii materialului rămâne cu adresare directă spre palierul
livrescului. Ruxandra Cesereanu nu este o asediatoare a arhivelor, unde aluviunile documentare oferă sansa unor descoperiri din realitatea imediată, dar si riscul pierderii printre mormanele de hârtii mai mult sau mai puţin oficiale. Pesemne ea stie că nici o arhivă din lume nu are ultimul cuvânt, si că mereu sunt alte descoperiri de făcut, menite să nuanţeze concluziile dinainte. Scriitoare chiar si atunci când frecventează textele care vorbesc despre vremuri, fapte si siluete umane atroce, ea rămâne mereu în imperiul naraţiunii. Ea colecţionează, inventariază, descrie si analizează nu atât faptele, cât
versiunile consemnate în scris cu privire la acestea. Modalitatea nu diferă de ceea ce face istoricul decât prin aceea că acesta din urmă, înţeles în formulă clasică, confruntă mai multe tipuri de texte între ele, iar apoi pe acestea cu alte categorii de mărturii (imagini, construcţii, urme nemijlocite ale trecutului, evocări orale), în strădania de a obţine informaţii cât mai sigure despre ceea ce a fost odinioară. Nu toţi istoricii apelează însă la reconstituiri atât de complexe; unii pentru că nu pot, fiind specializaţi pe investigaţii mai înguste, alţii fiindcă nu vor. |
|
