| |
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary
The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|
| |
Abstract: Editura Contemporanul din Bucureşti ne oferă în 2011 Homo brucans şi alte eseuri, volum în care Ştefan Borbély îşi decantează exigent preocupările sale interdisciplinare într-o suită de studii de înalt nivel intelectual, indicii incitante ale unor cărţi de anvergură, „trădate” ludic şi autocritic, în ciuda unei interdicţii autoimpuse de a nu vorbi despre proiectele sale. Tot ceea ce face din Homo brucans şi alte eseuri „expresia indirectă a unui ascetism personal avortat: indiciul unei descumpăniri şi mai puţin cheia definitivă a unor soluţii” – în termenii severi ai definiţiei autorului – se oglindeşte concentrat în ecuaţia superstiţiei dezvoltată cu voluptate jucăuşă în În loc de prefaţă: 13, unde Ştefan Borbély teoretizează opoziţia dintre propensiunea fiinţei umane către certitudine sistemică şi accidentele simbolice generatoare de insecuritate. „Superstiţia presupune, cred, o temporalitate secvenţială aparte, bazată pe logica discontinuităţii calitative” – scrie autorul –, funcţionând ca un agent al hazardului, capabil să submineze ordinea prin inducerea unei nesiguranţe condiţionate cultural sau experienţial. Strict negativă pentru cei mai mulţi, superstiţia se încarcă pozitiv la palierul artisticităţii, firile cu înclinaţii artistice convertind-o în fior existenţial. Altfel spus, „superstiţia ţine de metafizica minoră, de esenţă artistică a existenţei, motiv pentru care a trăi mici sau mari superstiţii echivalează cu voluptatea de a te abandona vieţii, lăsând-o să aleagă ea momentele de intensitate estetică majoră, să te selecteze”, iar o structură atât de fascinată de dionisiacul nietzschean şi de reflexele sale literare nu poate decât să se abandoneze plăcerii hermeneutice a superstiţiilor care i-au marcat benefic existenţa, scrupulos listate, cu mistica lui 13 în rol de mare ordonator. |
|
