| |
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary
The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|
| |
Abstract: Spre deosebire de bărbaţi, femeile au o constituţie mai fragilă din punct de vedere nu numai fizic (somatic) ci şi psihic (preponderent emoţionale).
Ipoteza: utilizarea psihoterapiilor suportivă şi cognitiv comportamentală, structurate în funcţie de dimensiunea somato-psihică specific feminină, vor anula stresul indus de o intervenţie chirurgicală toracică.
Psihoterapia a fost structurată astfel:
• obţinerea de informaţii, definirea problemei şi identificare a aspectelor pozitive;
• stabilirea rezultatelor dorite;
• explorarea alternativelor şi confruntarea pacientei cu incongruenţele.
Obiectivele propuse şi mijloacele de realizare:
Preoperator:
• iniţierea psihoterapiei îndreptată atât asupra pacientei cât şi asupra familiei (soţului);
• modificarea gândurilor negative şi a comportamentelor aferente legate de diagnostic prin: explicarea patologiei şi tehnica rezolvării de probleme
• asigurarea complianţei pentru tratamentul chirurgical şi pregătirea intervenţiei, explicarea rostului şi necesităţii ei; prezentarea sălii de operaţie şi a anexelor sale însoţită de explicaţii privitoare la operaţia propriu-zisă şi manevrele premergătoare acesteia,
• modificarea mecanismelor defensive de apărare prin: terapie suportivă (încurajare, sugestie, sfat, recompense emoţionale) şi terapie cognitiv comportamentală ce a cuprins: tehnicile de restructurare cognitivă, rezolvarea de probleme şi strategii alternative de adaptare la stres.
Postoperator:
• reducerea simptomatologiei specifice prin:
o terapia durerii (durerea „operaţiei” şi durerea „tuburilor de dren”) – descompunerea ei în elemente componente pentru ca pacienta să înţeleagă mai bine simptomele şi factorii care le exacerbează
o utilizarea combinaţiei: terapie suportivă, tehnica de control a respiraţiei, relaxare, masaj, mobilizare activă,
• modificarea opiniei eronate a pacientei despre sine şi lumea înconjurătoare prin tehnica rezolvării de probleme
• rezolvarea unor probleme limitate, scăderea conduitei maladaptative prin tehnici de accelerare (tehnica amorsării directe a procesării informaţionale); decelerare a comportamentului (tehnica penalizării)
• modificarea mecanismelor de coping dezadaptativ emoţional – control şi gestionare a stării de distres: tehnica de inoculare a stresului.
Rezultatele obţinute la finalul perioade de spitalizare vin în sprijinul ipotezei de plecare:
• Tendinţa iniţială a pacientei este abordarea unui stil evitativ de coping cognitiv, mecanismele implicând: comportament de evaziune din situaţia stresantă (indecizie cu privire la operaţie), prelucrare selectivă a informaţiei cu valenţă negativă prin distorsiune, reinterpretare a ei într-un cadru ce-i diminuează această valenţă precum şi neutralizarea efectelor stresorului biologic însă prin utilizarea de analgezice. La finalul perioadei de spitalizare tendinţa pacientei a înclinat spre abordarea unui stil confruntativ, respectiv adoptarea de atitudini rezolutive pentru situaţii problematice (evaluare prin scala SEMCA)
• Anxietatea (evaluată cu ajutorul Scalei de Anxietate Hamilton) prezintă cotă ridicată la internare anxietate generalizată majoră, explicabilă prin modalitatea pacientei de a percepe „ameninţarea” operaţiei, eventualele „complicaţii” intraoperator, prezentând simptomatologie exacerbată în plan psihic datorită gândurilor cu caracter disfuncţional. La externare anxietatea devine minoră.
• Din punct de vedere a stării depresive (evaluată cu ajutorul Inventarului de Depresie Beck), la internare aceasta este moderată, la externarea fiind în remisie sau altfel spus devenind stare normală, persistând doar tensiunea determinată de expectanţele privitoare la capacitatea de readaptare la cotidian. |
|
