Rezumat: În explorarea esteticii liminalității: universul „inexact și degradat” al genului vaporwave, asamblaje semiotice și lingvistica internetului. Subiectul formării identității online în cadrul comunicării mediate de computer nu este neapărat unul inedit. Cu toate acestea, ceea ce se remarcă, mai ales în ultimii ani, în contextul mai larg al practicilor sociolingvistice digitale (David 2010; Williams 2006), este necesitatea explorării îndeaproape a unor noi și varii agregate microculturale. Unele dintre aceste genuri de nișă sunt des întâlnite pe platforma YouTube; iar altele iau forma trendurilor de scurtă durată, tipice comunităților utilizatoare de Instagram sau Tik-Tok. În esență, tema principală a lucrării de față sugerează importanța acestor trenduri microculturale contemporane, ele constituind exact instrumentele de analiză prin care se poate lua cu mai multă acuratețe pulsul unei lumi emergente, cea postpandemică. De asemenea, datorită faptului că multe dintre aceste forme de exprimare artistică pot fi înțelese prin prisma unei abordări cultural-sociolingvistice (Cotrău, Cotoc, and Papuc 2021), traducerea sensurilor particulare propuse de acestea poate doar ajuta în descifrarea „asamblajelor semiotice” (Pennycook 2017), tot mai haotice și hypersubiective ce par a fi concretizate și create, în mediul digital. Astfel, în cadrul lucrării de față se oferă o analiză ce urmărește să aducă laolaltă elemente doar aparent disparate, și anume: economia culturală, crearea și consumul de artefacte culturale online și o procesare afectivă ce face legătura între evenimente resimțite în viața reală ca având un impact traumatic și realizarea compensatorie de trenduri culturale particulare. Astfel, se remarcă în principal predilecția pentru estetica liminalității și genul vaporwave, alături de o vizibilă fascinație față de tot ce este „inexact și degradat” (Loignon and Messier 2020).