Rezumat: “Questa siepe”. Despre Infinitul lui Leopardi între traducere și interpretare. Prezentul studiu își propune să analizeze traducerea în limba română a poeziei L’Infinito de Giacomo Leopardi realizată de Eta Boeriu (1923-1984) și a unora dintre ultimele traduceri moderne ale acesteia în limba română. Vom încerca să demonstrăm că versiunea Etei Boeriu este în continuare cea mai rafinată, fapt ce rezultă în special din compararea acesteia cu variantele lui Lascăr Sebastian și Vasile Romanciuc. Folosind conceptele teoriei traducerii lui Eugen Coșeriu (Coșeriu 2009), în special referințele sale la semnificație, desemnare și sens (Coșeriu 1991, 220-221), ne vom concentra asupra termenului “siepe” (“gard viu”), asupra rolului său în crearea ideii de limită și de infinit în textul leopardian, oprindu-ne asupra sinonimelor sale lingvistice și cognitive în diferitele traduceri românești.

Cuvinte-cheie: Leopardi, Coșeriu, teoria traducerii, Infinitul, Eta Boeriu, Yves Bonnefoy