Rezumat: Mize critice ale deriziunii poetice la Matei Vișniec. Studiul propune o analiză a poeziei publicate de Matei Vișniec în perioada comunistă, pentru a evidenția faptul că aceasta poate fi citită ca proces deschis sistemului totalitar din interior, prin intermediul unor strategii ale deriziunii dezvoltate cu tact, precum aluzia, ironia, umorul, parabola etc. Obiectivul acestei relecturi este acela de a sublinia caracterul subversiv al creației poetice a autorului, particular, prin angajamentul etic împotriva realităților comuniste, în raport cu programul estetic postmodern, precum și de a accentua idealismul unui poet ironic în viziunea căruia artistul este, înainte de toate, un perturbator profesionist al dogmelor.

Cuvinte-cheie: Matei Vișniec, poezie, comunism, subversiune, ironie