Rezumat: A deveni (non)uman. Reprezentări animale în basmul ATU 514. În cadrul ecocriticii din studiile literare, basmele reprezintă o resursă valoroasă în reconfigurarea noțiunii de (non)uman, întrucât acordă autonomie personajelor animale, favorizează interacțiunile dintre specii și imaginează o paletă largă de hibridități și metamorfoze. În aceasta ramă ideatică, studiul de față urmărește imaginarul non uman din anumite versiuni românești ale basmului ATU 514, i.e. schimbare de sex, care deviază în mod evident de la tiparul eroic, având-o ca protagonistă pe fiica cea mică a împăratului, deghizată în băiat și ulterior transformată de-a dreptul în Făt-Frumos. Posibil ca această relaxare a normelor de gen să producă o dislocare similară și în privința poziției animalului în mentalul fantastic? Într-o lectură îndeaproape a corpusului selectat, relațiile dintre uman și non umanul animal sunt examinate bidirecțional, observând, pe de o parte, transbiologia maestrului inițiator (împăratul deghizat în animale), iar pe de altă parte, două animale antropomorfizate cu funcții antitetice în economia basmului (adjuvantul vs. antieroul, calul vs. zmeul). Prin intermediul unei metodologii hibride, aceste posibilități transgresive sunt explorate prin juxtapunerea aspectelor ritualic-antropologice, corporale și psiho-sociale cu preocupări postumaniste actuale. În cele din urmă, analiza acestor narațiuni centrate pe figuri ambigue din punct de vedere ontologic scoate la iveală unul din modurile în care astfel de texte vechi mai pot fi citite și astăzi în cheie subversivă la adresa structurilor antropocentrice tradiționale.

Cuvinte-cheie: studii despre animale, basm, postumanism, basmul ATU 514, relații om-animal