AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: OLEG GARAZ.
DOI: 10.24193/subbmusica.2020.2.05
Published Online: 2020-12-21
Published Print: 2020-12-30
pp. 79-87
VIEW PDF: FULL PDF
REZUMAT: Evoluţia culturii muzicale europene s-a desfăşurat într-o flagrantă contradicţie cu imaginea tradiţională a unei simple succesiuni de etape stilistice. Chiar dacă liniaritatea consecuţiei Antichitate, Ev Mediu, Renaştere, baroc, clasicism vienez, romantism, modernism şi postmodernism este o evidenţă, natura şi logica transformărilor ţine de referenţialitatea determinantă a principiului sincretic. Însă, spre deosebire de concepţia iluministă a progresului liniar, una aplicabilă mai degrabă în ceea ce priveşte gândirea tehnologică şi în general ştiinţifică, arta muzicală a evoluat în imaginea unei simetrii în oglindă, a unei istorii culturale separate în două mari "evuri", urmând dihotomia eliadescă sacru-profan. La limita anului 1600 ordinea constituenţilor principiului sincretic, trei la număr: Sacru (societăţile tribale), mitologic (Antichităţile greacă şi romană), ritualic (Evul Mediu şi Renaşterea), este inversată ‒ ritualic şi mitologic (baroc, clasicism vienez şi romantism) şi "Sacru" (primul modernism). Iar în postmodernitate însăşi principiul sincretic este supus "reciclării" şi astfel ciclul evoluţiei culturale se închide prin revenirea (evident distorsionată) la principiul originar.
Cuvinte cheie: sincretism, Sacru, mitologic, ritualic, trei modernisme şi trei modernităţi
