Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA MUSICA - Ediţia nr.2 din 2016  
         
  Articol:   ETHOSURI ARHETIPALE: „TRIPTIC” DE ADRIAN POP / ARCHETYPAL ETHOS: TRIPTIC (TRIPTYCH) BY ADRIAN POP.

Autori:  ECATERINA BANCIU.
 
       
         
  Rezumat:   Personalitate marcantă în viaţa muzicală clujeană, compozitorul şi profesorul Adrian Pop (*1951) este ultimul discipol al lui Sigismund Toduţă, marele mentor al Școlii clujene. Continuarea studiilor se va realiza sub îndrumarea lui Cornel Țăranu, unul dintre cei mai reprezentativi compozitori al avangardei româneşti, alături de Hans-Peter Türk, Ede Terényi, Vasile Herman ş.a., formaţi la rândul lor la şcoala toduţiană. Stilul lui Adrian Pop reflectă predilecţia pentru cultivarea unui etos naţional specific şcolilor de compoziţie est-europene pliat pe tehnicile de compoziţie ale avangardei occidentale. Limbajul muzical complex este rezultatul unor ani îndelungaţi de studiu în ţară, cu personalităţi ca Ștefan Niculescu şi Aurel Stroe, şi în centre muzicale europene, cu Dieter Salbert (Bayreuth), Ton de Leeuw (Burgas), Joji Yuasa (Amsterdam). Impactul lucrărilor sale asupra criticii şi a publicului s-a concretizat cu premii naţionale de compoziţie ale Uniunii Compozitorilor (1978, 1980, 1989), Premiul Academiei Române (1996) şi internaţionale, la Tours (1978), Arezzo (1979), Trento (1982, 1984, 1986), Roodeport - Africa de Sud (1983), Spittal an der Drau (1986). Creaţiile sale impresionează atât prin varietatea şi ineditul temelor sale, inspirate de colindele populare, cât şi prin rafinamentul scriiturii sale polifonice sau heterofonice, afinitate însuşită în mediul familial, de la tatăl, Dorin Pop, un excelent dirijor de cor, specialist în muzica renascentistă. De altfel, prima lucrare de succes a autorului, Colinda de pricină, inspirată din folclorul din Sălaj şi lansată de maestrul Dorin Pop, dirijorul Cappellei Transylvanica, a fost îndrăgită de public de la primul concert, fiind de atunci nelipsită din repertoriul corurilor de prestigiu. Această colindă va pune amprenta şi pe creaţiile sale ulterioare, de sorginte folclorică. Apelarea la folclor, sub forma unui cântec citat, apoi metamorfozat într-o ingenioasă ţesătura contrapunctică, constituie unul dintre aspectele distinctive ale stilului său componistic. Obiectul studiului de faţă îl constituie cel mai recent opus simfonic al compozitorului Adrian Pop, baletul Triptic (1998, rev. 2013). Lucrarea continuă şirul creaţiilor simfonice, denumite piese orchestrale de autor, Etos I (1976) – pe tema Mioriţei, o baladă din Sălaj şi Solstiţiu (1979) - o colindă a Soarelui „care se mai cânta până nu demult în Bihor”, afirmă Adrian Pop. Tripticul reuneşte trei lumi diferite ale Transilvaniei secolului al XIX-lea, în cele trei mişcări contrastante ale „micii suite”: prima parte invocă o lume sălbatică, de un realism fantastic, cu final tragic, un aspect al ciclului vieţii care îl preocupa pe autor la vremea aceea, fiind şi subiectul tezei sale de doctorat, Recviemul Românesc (2001). A doua parte, o derulare idilică a vieţii în doi, face trecerea la vârtejul unui „hărţag” ameţitor din Țara Moţilor (a treia parte). Melosul modal-cromatic, tratat heterofonic în ritmurile pitoreşti ale folclorului ardelenesc şi condimentat cu timbruri specifice de toacă şi zurgălăi, îi asigură Tripticului şi autorului său, compozitorul Adrian Pop, succesul în sălile de concert şi, pentru marele public, speranţa unei proxime montări coregrafice.

Cuvinte cheie: Adrian Pop, triptic, suită simfonică, balet, ţesătură contrapunctică, folclor, heterofonie.
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă