Muzica bisericească ortodoxă din Transilvania, spre deosebire de celelalte regiuni ale țării, a avut un parcurs aparte. Circulând în formă orală, ea fost fixată pentru prima dată în scris, în colecția din 1890, aparținând profesorului Dimitrie Cunțanu. Alături de aceasta, au mai fost și alte încercări de fixare a unei variante locale sau de completare și diseminare a unor variante muzicale autohtone. Analizând conținutul acestor lucrări muzicale putem observa asemănările și deosebirile sesizabile atât la nivelul linie melodice cât și la nivelul structurilor cadențiale. Circulând într-o formă academică, dar și într-o variantă orală, ambele stiluri fac parte din aceeași tradiție muzicală bisericească transilvăneană, avându-și izvorul în muzica bizantină.

Cuvinte cheie: muzică bisericească, oralitate, „stilul cunțan”, uniformizare.