| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat:
Eroul romantic se naşte din realitate. Se poate numi Manfred, Werther, Clavigo, Oneghin, sau Byron, Schumann, Ceaikovski, oricum el poartă pecetea societăţii din care provine. Nobil, cultivat, trăieşte din plin viaţa privilegiată, care la un moment dat nu-l mai satisface. Proscris, „geniu pustiu” şi neînţeles, acest „enfant terrible”, suferind de incurabilul „mal de siècle”, evadează, deziluzionat din mediul său şi căutând noi necunoscuturi pentru a le explora, trăieşte acel „farmec dureros” eminescian. Îşi înfruntă soarta cu demnitate, fără să se căiască, plătind cu viaţa pentru cutezanţă. George Gordon Byron, ilustru urmaş al lui Shakespeare, a fascinat întreaga Europă culturală: a creat prototipul eroului romantic nu doar în poemele sale, dar şi prin existenţa sa temerară. Manfred (1816-17) este un poem dramatic presărat de elemente supranaturale, bântuit de fantome, în tonul romanului negru şi al dramei misterioase romantice. Poetul a preluat numele personajului său de la Manfred, regele Siciliei din secolul al XIII-lea, invocat în Divina Commedia lui Dante. Nietzsche a fost atât de impresionat de imaginea super-eroului byronian încât a scris o muzică pe această temă. Varianta schumanniană (Ouverture zu Manfred op.115) din 1849, cu rezonanţă autobiografică, este considerată printre cele mai patetice pagini ale compozitorului. Ceaikovski, antrenat în dramatismul temei o va trata în maniera proprie, realizând o monumentală sinteză a stilului simfonic cu admirabilul său simţ al scenei.
Cuvinte cheie: Byron, Manfred, Schumann, Ceaikovski, programatism, uvertură-simfonie, simfonie programatică.
|
|
